Nouvelle Mademoiselle

88 - Ace of Base [All that she wants]

2010-08-19T09:40:00.000+03:00

89 - Kings of Leon [Head to toe]

2010-06-29T15:51:00.000+03:00

Inainte si dupa

2010-06-17T13:16:00.009+03:00

Culoarea semaforului : Rosu
Asigurarea stanga-dreapta: Nefectuata
Sclipiri in ochi: Da
Mers nepasator: Da
Politisti infatuati: Da, doi la numar

Floricica Mitica intr-o luni dimineata, dadea din colt in colt in cautarea unor amarati de covrigi. Si se gandea la nemurirea traficului romanesc, ascultand glasul stomacului infometat ce o impingea sa traverseze strada pentru cea mai apropiata sectie de covrigi.
Domnisoara traverseaza impreuna cu alte cinspe persoane pe rosu, isi achizitioneaza pretiosii covrigi si purcede a traversa din nou strada, pe zebra, uitand de semafor, cat pe ce sa ajunga pe capota unei masini ce a pornit furioasa. Si merge ea ce merge, mai trage un ochi la Meli Melo, ba la o forneata si aude in spatele ei o voce tunatoare:

- Domnisoara! Domnisoara! [Ooops]
- Da... Era alba la fata, mai sa ii cada covrigii din brate. Domnu' politist zambea smechereste.
- Ati trecut pe rosu , si nu doar o data!
- ....
- Actele la control!
- Pai nu le am, am 5 ron in portofel si 3 covrigi.
- CNP-ul atunci.
- Aaaa.... IIi... Stiti, sunt studenta la master, ma pregatesc acum sa merg la un examen. Da' nu se poate sa...
Jap Jap! Privirea taioasa i-a taiat elanul.
- Domnisoara, mergem la sectie daca nu imi spuneti acum CNP-ul.
- Dar nu va este mila, ca ma tine mama in facultate :((
Nenea politist era neindurator, nu a mers nici o tehnica de imblanzire.
- Doriti sa mergem la sectie sau va mai plangeti pe aici mult?
- Bine...2...............
- Haideti ca sunteti tare simpatica. Va dau amenda doar 60 ROn ca ati iesit bine in Buletin.
- ?!?!?!?!?!
Se duce Floricica cu nenea Politistu' mare si rau/sensibil la duba politiei. Da!! Exact aceea care prinde talhari si puslamale. Uite-o ca are lipici si la floricele.
Domnu' completeaza procesul verbal intr-o mod aproape analfabet si nu ilizibil.
- Mi se raceasc covrigii, se poate sa va grabiti? - prinse ea tuper mititica.
- Gata! O platiti in termen de 3 zile lucratoare la CEC.
- Super!

Floricica a depasit limita normala de mers pe trecerea de pietoni cand este rosu semaforul si uite asa am incalecat pe un portofel si 60 de ron scos-am din el.

Pam Pam

90 - Billy Joel [River of dreams]

2010-06-17T13:16:00.001+03:00

91 - Blondie [Maria]

2010-06-17T12:15:00.000+03:00

92 - Dee Lite [Groove is in the heart]

2010-06-17T12:14:00.000+03:00

93 - Salt 'n' Pepa [Whatta man]

2010-06-17T12:10:00.000+03:00

Meduza

2010-06-08T16:28:00.002+03:00

Si a mai trecut un an. Imi masor timpul tinand cont de vara. Revelionul meu personal se sarbatoreste pe timp de vara, lenevind sus pe TNB, ascultand in surdina baladele ce ne-au marcat anii de liceu.

Da... aproape un an de cand am fost in Vama si am pierdut numarul valurilor ce s-au spart de mal si numarul firelor de nisip ce mi-au brazdat pielea, un an de cand sunt fericita sa adorm in bratele lui in fiecare seara.

Imi doresc sa fi avut sansa de a merge la un concert Queen...

94 - CC Catch [Heartbreak Hotel]

2010-05-29T16:46:00.002+03:00

95 - Queen [Another one bites the dust]

2010-05-29T00:33:00.003+03:00

Episodu` 4 - Se intoarce roata, don'soaro!

2010-05-28T17:51:00.004+03:00

Nu am mai scris de ceva vreme si uite cum ma napadira amintirile.
Cd-ul din camera de vederi a lui Dracea zace si acum undeva intr-un cotlon, asteptand sa fie descoperit si poate copiat in calculici....

Ne hotarasem noi sa plecam in Sintra, sa vizitam castelul si gradina botanica din imprejurimi. De dimineata ne-am indopat cu ciocolata calda si painici pufoase cu unt si sare - nu de alta dar tineam la siluetele noastre gingase, si apoi ne-am dus spre statia de tren din Rossio, urmand sa ne "imbarcam" intr-un tren ce seamana mai mult cu metroul nostru (zic asta referindu-ma la viteza cu care circula si intervalul de timp in care puteai lua un alt tren).

Am ajuns in Sintra si am zbughit-o pe colinele salbatice si pline de vegetatie cu un autocar plin cu japonezi!!! Devin laitmotiv :P. La fiecare curba luata credeam ca voi muri, ca viata mea s-a sfarsit si ma mai gandeam daca mama ae bani sa ma ia de acolo, sa ma inmormanteze acasa [lol] Inima ne batea din ce in ce mai tare, peretele muntelui era foarte aproape de noi si viteza autocarului era cu mult peste limita admisa. Iar soferul se uita crucis din nastere...

Ne-am pupat ca am scapat cu viata si ne-am dus sa cucerim castelul Sintra. Beletul 30 de euro. Pas! Ne uitaram la el cu jind si luaram un belet pentru gradinile ce il inconjurau. Ploaia nu ne dadea pace absolut deloc, dar noi eram viteze! Am facut tot felul de pozici si pozusoare pana ne-am prins ca ne ratacisem. Nu mai era nici tipenie de om ( care era mai tampit decat noi, sa se plimbe prin ploaie in gradinile Sintrei?), Dracea a cedat psihic, mi-a aruncat ocari sore cu suturile in partea dorsala, si cu toate acestea ma bucuram de aventura! Era PRIMA data cand ma ratacisem cu adevarat!!!!

Instinctul ne-a ajutat si am scapat din gradini, doar cu niste zgarieturi pe cizme si nervii lui dracea zdruncinati. Am asteptat autobuzul in jur de jumatate de ora si ne-am dus in primul restaurant ce avea in oferta somon. Va jur ca am mancat cel mai bun peste fript din viata mea si am gustat cel mai fin vin alb, plus ca mi-am pus o dorinta deoarece am mancat for the first time supa crema de morcov. Un deliciu! Nu am zabovit foarte mult deoarece ne grabeam sa ajungem la Boca del Inferno, un capriciu de al lui Dracea.

Aproape trei ore am facut pana in Cascais si mai departe catre Boca. Vestita Boca se anunta a fi doar o stanca, matrasita intr-un mod exceptional de valuri. Am fost profund impresionata, ba mai mult imi venea sa ii dau numai umbrele in cap Iuliei ca am parcurs atat de mult pentru o stanca. "Ce marketing au astia, dom'le!"

Iar ne-am tras in poza si iar am dat peste japonezi.De data aceasta ne-au furat umbrelele, umbrele ce ne-au costat 12 euro! Am taiat-o pe un drum pietros dupa ei, tipand cat se poate de romaneste ca sunt nist marlani ( si acum partea cu biiiiip). Am alunecat, m-am vazut plonjand, pe burta, cu un sunet de balena pe moarte, am vazut-o pe Iulia cum s-a intors, m-a privit cu ochi tristi, am incuviintat in gandul meu si ea si-a continuat urmarirea. Dupa ce am muscat la propriu din stancile Portugaliei, cand am vrut sa ma ridic, tot autocarul cu japonezi imi facea poze. Blitz-Blitz! dar cizmele au rezistat si la umbrelele au fost recuperate! IUPIKA!!!

Am ras cu atata pofta, incat am uitat ca mi-am zdrelit mainile si ca ma doare genunchiul stang, am uitat pana sa si ii dau 20 de centi Iuliei sa intre in cabina de toaleta si sa faca shushu [lol] Am fost la un pas de penibilitatea maxima.

Se lasa intunericul si am pornit spre casa, dezmembrate, plouate [again] si cu fetele lungi. In tren, un american blond, inalt, ochi albastri, bine facut [baloseai daca il vedeai] cu o prietena grasuta spre foarte grasuta, rosie la fata etc.
Iuliei ii sclipeau ochii de fericire, numai un zambet era, fix il privea. Omul a cedat presiunilor si i-a raspuns printr-un zambet si ea nu s-a multumit! Si se tot uita si se tot foia pe scaun [ eu ma uitam pe geam la reflexia lui, totusi era cu demoisella langa el ]Coboraram cu tontii la aceeasi statie, eu infasurata in sal sa nu mi se vada pamantul de pe geaca, Iulia cu ochii inlacrimati dupa Gringo boy.Drumurile noastre s-au despartit, cand la pontarea cartelei am descoperit ca ale noastre cartele expirasera. Blondele de noi nimeriseram la aparatele pentru intrare in gara si nu pentru iesire [d'oh]- de asta nu mergeau [ranks]

Am cazut late de oboseala si mai ales de durere in cazul meu. Abia imi puteam misca piciorul. Iulia a incheiat apoteotic seara spunandu-mi ca Boca s-a razbunat pe mine pentru ca nu i-am apreciat valoarea si am tratat-o ca pe o stanca. Si-a luat o perna in fata in loc de noapte buna [lol]

Zilele urmatoare, ne-am plimbat cat am putut de mult pe jos, am mers cu tramvaiul galben, cu funicularul si era cat pe ce sa inchiriem niste biciclete din cauza picioarelor ce ne dureau.

96 - Suzanne Vega [Luka]

2010-03-06T17:30:00.002+02:00

97 - Guns'n'Roses [Sweet child o'mine]

2010-03-03T15:10:00.002+02:00

Episodu` 3 – La apa cu tine!

2010-03-02T16:11:00.002+02:00

Dupa cateva luni de abstinenta in ceea ce priveste doza mea zilnic de tutun, m-am trezit cu Dracea tuttungind de numa` si evident ca am luat-o pe carari gresite si promiscuoase. In fiecare dimineata ne savuram cafeaua cu lapte la o tigara, pe o terasa unde evident ploua si unde era frig. Acest lucru era mai putin relevant.

In prima zi de relaxare, ne-am plimbat si cheltuit banii in mall, cumparand numai prostii si minunandu-ne de reduceri- ce noroc fantastic pe capul nostru! Ne-am hotarat sa mergem cu tramvaiul vechi si galben prin centrul vechi, cu umbrelele intr-o rana am colindat strazi peste strazi, am mancat, ne-am imprietenit cu un vanzator de palarii, ne-am ratacit si dupa trei zile ne-am dat seama ca ne plimbasem de fapt prin Alfama.

Ne-am hotarat sa mergem apoi in Belem si sa ne delectam privirile cu Mosteiro Jeronimos si Torre de Belem, iar cum gandul romanului tot la mancare fuge baloseam la Pasteis Belem, prajitura lor cea mai buna. Ne urcam intr-un autobuz dupa ce ne chinuim jumatate de ora sa descoperim statia lui, care era de fapt o statie de metrou si de tren, toate in acelasi timp – cred ca din aceasta cauza nu o ghinisem noi. Bun! Ajungem la Mosteiro, intram pe gratis din cauza sarmului nostru de presupuse studente [blink] I-am vazut mormantul lui Vasco Da Gama, ne-am invartit si sucit pe langa el facand poze, ne-am filmat in timp ce ne scalambam si am plecat spre Torre de Belem.

La orizontul privirilor noastre se vedea un turn ce parca-parca semana cu ceea ce cautam. Ne-am dus intr-un suflet acolo, traversand un parc superb, verde cu multe fantani si caluti din piatra, alergam prin ploaie, facem o poza la iachturile trase in port si ajungem la turn. Intram, platim si ma trezesc eu: “acesta este Turnul din Belem?”. Este clar faptul ca nu era, nu? Era Monumentul Descoperirilor. Am urcat pana sus, ne-am pozat si maimutarit, am vazut stadionul din departare si Turnul ce il cautam tot in departare. Am fumat o tigara si ne-am intors pe faleza.

Ploaie, ochii se micsoreaza. Vant, deja semanam cu niste chinezi. Frig, rezistam eroic. Pescarusi, mai taceti dracului! Groapa, atentie!

Ajungem la Turn, intr-un final, fleasca, obosite si cu foamea in buzunare. Intram il vizitam, ne documentam si dupa aceea fugim ca niste caprioare spre ocean, sa il atingem. Eu, viteaza ma duc sa adun cateva scoici, ma feresc de fro doua valuri, imi suflu nasul, fac schimb de loc cu Dracea, iau aparatul, ea sta pe vine, pe malul oceanului, vad un val, e cam mare, si tot vine, nu mai am timp. Trosc, pleosc! Vine valul peste Dracea si o uda la poponeata, ii inunda incaltamintea, declanseaza criza noastra de ras si brusc lumea din jurul nostru incepe sa rada cu noi in acelasi timp. Cel putin nu eram singurele tampite ce vizitau Lisabona pe ploaie.

Ne-am dus direct in camera noastra pentru schimbat si pentru o portie de somnic.

98 - Aerosmith [Jaded]

2010-03-01T17:02:00.002+02:00

99 - A-HA [You'll never get over me]

2010-02-26T09:53:00.001+02:00

Episodu` 2 - Da` noi ce ne facem?

2010-02-25T09:06:00.003+02:00

Ah si la aeroport in Lisabona, dupa ce ne-am adunat fetele de pe jos - arata super bine , ne-am trezit din ameteala caracteristica si ne-am dat seama ca nu prea stim incotro sa mergem. Asa ca ne-am luat dupa trepadusii cu care am fost in avion si efectiv am fost niste maimute ce i-au copiat. Am facut check -out-ul si am tulit-o.

Am uitat sa va povestesc reactia lui Dracea cand mi-a vazut geamantanul semiplin: cu ochi sclipind de fericire mi-a soptit o rugaminte, " pot sa iti folosesc eficient restul de spatiu la intoarcere? ". Raspunsul a fost mai mult decat evident : NU! [blink]

Am ajuns noi in toiul noptii la hotelul de pe Avenida Joao XXI, care nu prea semana cu un hotel ci mai degraba cu o pensiune ascunsa intr-un bloc ce avea la parter cabinete medicale de toate felurile. Draceo, ne-am scos daca ne bubuim creierii pe aici [blink] Si am ajuns la lift. Aici este o poveste ciudata. Initial ne-am speriat. Usa liftului era din fier cu gaurele, glisanta, cu un aspect de cand era bunica teenagera, ne-a produs palpitatii inimilor noastre pleostite si obosite dupa peripetiile de la aeroport.

Soc! la receptie un arabo-italiano-portughez, intr-o engleza mai ceva ca a lui Base ne-a dat cartela camerei unde urma sa stam. Toate bune si frumoase, camera curata, pat imens, loc berechet. Temperatura era de 13-14 grade in timpul zilei, dar cam frigut in timpul noptii. Dudele de noi habar nu am avut cum sa pornim pe cald aerul conditionat- se pare ca nu functiona pe acelasi sistem ca acela din mintea noastra.

In fiecare dimineata ne luam pretiosul mic dejun: paine, ceai/lapte/cafea/cacao, unt, gem si ochii pe usa [lol]mai e un lucru ce se intampla in fiecare dimineata si dupa-amiaza: ploua. Si nu oricum, ploua pana la epuizarea noastra psihica.

Initial am crezut ca ploaia va dura foarte putin, maxim doua zile dar ne-am inselat.
In acesta conditii ne-am dus initial in mall si ne-am facut de cap pe acolo. Cum orice femeia care se respecta nu tine cont de harta orasului strainez, noi am orbecait pe acolo si in orbecaiala noastra am reusit sa vizitam foarte multe locuri, muzee mai putin ca erau cam plictistoare.

Dupa 3 zile in care ne-am udat pana la piele si am rupt doua umbrele, aveam nevoie de revigorare si uite asa face subsemnata o criza de nervi si isi cauta cizme de cauciuc. Eu mi-am luat rosii si Dracea si-a luat albe iar a doua zi dupa ce le-am luat a venit vremea frumoasa. [booooooo]

Vis a vis de hotelul nostru era un Supermercado plin cu bunatati, destul de ieftin iar langa noi era o bodega in care ne beam o cafea tare dimineata inainte sa o luam pe aratura si sa purcedem la colindat orasul.

Mai toate locurile unde se mananca bine arata destul de neprimitor, ca sa nu zic jalnic. Dar mama mia, ce de bunatati am mancat in cele 8 zile petrecute acolo.

Inainte sa ajungem ne-am documentat in legatura cu locurile ce trebuie neaparat vizitate si ne-am plimbat prin cartierul Alfama, cu strazi foarte inguste si abrupte, pline de scari, cu flori la balcoane si miros de ocean.

In Alfama am mancat niste bunati de vinete usor pprajite si cu usturoi, ca sa nu mai vorbesc de un somon la cuptor cu orez si cartofi cu rozmarin- la ei e somonul cum e hamsia in Vama.

Ne-am planificat iesirile pentru fiecare zi dar evident ca nu ne-am tinut de plan.

Despre escapadele noastre in episodu` 3 [blink]

Episodu` 1 - Par Avion

2010-02-24T22:07:00.005+02:00

Din ciclul senila si cretina dar cu o viata plina, mi-am luat o pauza de linistire a neuronilor aflati in moarte clinica.

Ca o floricica de primavara, prea devreme inflorita dupa teribila iarna, mi-am luat sarsanaua si am zbughit-o cu Dracea, prietena mea din facultate la Lisabona.

Noh, bun! Si m-am apucat de facut bagaje, spre disperarea lui Gabi si incantarea pupilelor mele feminine. Am clipit din gene incercand sa imi dau seama greutatea bagajului de cala si se pare ca am fost destul de inspirata intrucat la intoarcere a fost super extra mega plin si de 20 KG [blink]

Fiind prima data cand zburam cu avionul, paranoia si nerabdarea m-au indemnat sa o stresez pe Dracea atat de tare incat am ajuns cu 3 ore inainte de decolare la aeroport- stiu, sunt o geniala! [not]

Printre dinti mi-am luat destule injuraturi si la un moment dat cred ca era sa primesc si un pumn pentru calmare. Abia asteptam sa ma urc in avion si sa vada ochii mei cum sta smecheria asta.

In sala de asteptare, la Baneasa, unde miroase ingrozitor am descoperit ca avionul va fi destul de plin. Vecinii nostri? Tiganci cu fuste si copchii plangaciosi, neste pesti - daca ma intelegti ce vreau sa spun, cativa oameni cu deficiente locomotorii, o tanti cu o alunita imensa pe un ochi, un schiop, doua panarame, trei familii si noi, pupezele de Prahova!

Recunosc, m-am panicat! Si sub cuvant de ororoare ca imi venea sa fac stanga imprejur. Ne-am imbarcat intr-un final, mi-am tras un loc de toata frumusetea la geam pentru view-ul de noapte [;)] si am asteptat sa se ridicam deasupra Bucurestiului. Mi-au inghetat ficatii la inceput dar apoi a fost si mai si cand m-am trezit razand cu Dracea in avion si spunandu-i ultimul banc aflat de la mama:

" De data asta nu vei lua berze la motor, vei avea parte de ciori la motor! "

Hahahahaha! Numai ca in jurul nostru erau ..... astfel de pasari. Am inghitit in sec, am tacut malc pana la aterizare.

Zborul a durat in jur de patru ore si jumatate aterizand foarte tarziu in Lisabona, dupa miezul noptii, cand nu mai circulau mijloace de transport in comun.
Cum nu stiam o boaba de portugheza, stateam si ne uitam ca curcile la vecinii nostri de avion cum vorbesc fluent si isi iau taxiuri in timp ce ne cruceam. deh! Noi nu aveam asa ceva in plan.

Mi-am luat inima in dinti si m-am dus la un nene cu lant mare de haur si o palarie de facea umbra cat pentru doua persoane si l-am rugat sa ne ajute. Mi-a ras un pic in fata ca-s necunoscatoare de limbi straineze dar ne-a ajutat si am ajuns la hotel.

Continuarea in Episodu` 2 [blink]

100 - AC/DC [You shook me all night long]

2010-02-24T22:04:00.002+02:00

101- Yann Tiersen [Comptine d'un autre ete]

2010-02-21T16:34:00.005+02:00

Tender is the night

2009-11-04T20:21:00.004+02:00

Nu am simtit nici macar o sclipire citind cartea lui Fitzgerald. Mi-a cazut in maini intr-o dupa-amiaza placuta de toamna si am crezut ca imi pot alunga mult mai usor plictiseala drumului pana la serviciu si inapoi in cuibusorul meu. M-am inarmat cu rabdare si am deschis-o. O poveste de dragoste dintre o femeie din "inalta societate" americana, cu rani psihice produse de comportamentul adulterin/deviant al tatului, se indragosteste de o tanara speranta a psihiatriei - Dick. Se casatoresc, el o ajuta sa depaseasca crizele de personalitate si sa ii cicatrizeze ranile tamponandu-le cu multa iubire. Pana aici nimic extraordinar, viata bogatasilor vazuta de un autor omniprezent si omnistient. Apoi o dragoste interzisa intre Dick si o actrita foarte tanara. Sfarsitul mi-a sunat telenovelistic: sotia se indragosteste de un bun prieten, el pleaca in lume, profeseaza, micuta actrita isi vede de drumul ei. Intr-adevar condeiul lui Fitzgerald este plin de subintelesuri si arcuiri ale realitatii, descrierile exacte ale sentimentelor traite de personaje fiind singurele lucruri ce m-au atras la carte.

O poveste rupta din realitate, dar care nu impresioneaza. Imaginatia nu are limite, si par exemple am citit Cazul neobisnuit al lui Benjamin Button , care este o adevarata capodopera. Nu sunt un critic literar, dar aveam mult mai multe asteptari.

Bucuresti

2009-10-05T20:59:00.005+03:00

Bine te-am regasit, Bucurestiule! Mizer ca de obicei, in fiecare anotimp imi lasi o alta impresie, imi creezi o noua stare, te deosebesti de restul lumii prin tipatul blocurilor comuniste, mai nou prin termopanele ce au devenit un "must", prin culori tari si combinatii de asfalt batatorit sau incropit din cauza circulatiei. Bine ai revenit in lumea mea. Te-am abandonat pret de cateva luni bune si am uitat sa te mai analizez. Deja suntem in octombrie si studentii iti calca pragul plini de sperante sau poate fericiti ca au "scapat" de acasa. Bine v-am regasit aglomeratie, forfota, tipete, bucurii, tinerete! Cum se face ca doar toamna iti reimprospatezi fortele. Am ajuns sa cred ca te hranesti cu anii nostri, cu zambetele noastre, ne sugi vlaga si ne transformi pe toti in zombii usor cosmopoliti si cu accente de corporatisti ce cred in idealurile multinationalei din care fac parte.
Dimineata. Trezit. Spalat. Serviciu. Acasa. In oras daca mai ai chef. Somn. Punct. De la capat. Sunt linii robotizate de spart idealuri si disecat realitatea, ne hranim cu speranta data de tine. Posibilitatile se reduc din ce in ce mai mult. Mi-a fost dor de tine.
Te inspir si te expir, la nesfarsit. Nu imi mai e teama de tine. Bine te-am regasit, Bucurestiul meu murdar!

Tuse

2009-08-04T12:19:00.003+03:00

Sunt tanara, dar am imbatranit asteptand la cozi pentru spalarea creierului. Am incercat sa consult atatia doctori in vederea stabilirii medicamentatiei potrivite pentru tusea mea seaca, iscata subconstient din cauza cancerului numit prostie umana. Nici nu mai vreau sa stau sa explic, nici nu vreau sa ridic vocea, nu vreau sa dau cu pumnul in masa spunand ca asa este bine. Nu. Doar tusesc si trec mai departe. Acum tusea mea e din ce in ce mai puternica si devin stravezie din cauza durerilor din piept. Nu exista medicament pe lumea asta care poate sa imi atace tusea. Exista numai oameni, oameni din jur pe care ii poti pastra fiindca ei nu iti pot declansa tusea, te invaluiesti in ei, iti creezi un zid din ei si gata! Tusea va disparea.

Nu mai am răbdare

2009-07-14T19:55:00.000+03:00

Ştiu că totul este incitant şi nu îţi dai seama de feţele ce se preumblă in preajma ta. Probabil că aşa ai simţit, să te arunci in vîrtejul abstractului, să devii una cu eul tău, sa te uiţi in oglindă şi reflexia să îşi schimbe brusc orientarea spre interiorul tău. Analiza este dureroasă. Logica imi lipseşte cînd vine vorba de acţiunile tale. Brusc mă trezesc orbitînd şi aşteptîndu-mă pe mine insămi în jocul acesta. Mă astept zîmbind la trecători, mă aştept în hypermarket cînd cumpăr din reflex sucul tău preferat, mă aştept dimineaţa în faţa oglinzii cînd ma spăl pe dinţi cu pasta ta dulce mentolată, mă aştept în pauza de masă de la serviciu fredonînd în gînd take my breath away, mă aştept in fiecare ceas să îmi iau zborul spre viitor, să găsesc răspunsuri la intrebările ce mă preocupă acum.
Nu are sens ceea ce spun, ceea ce scriu. Nu scriu pentru a fi înţeleasă, nu inţeleg pentru a explica la rîndu-mi, frenezia gîndurilor mă poartă către o altă lume, paralelă dar în acelaşi plan al realităţii pentru că nu fug de ea, doar o transform, aşa cum un olar preschimbă lutul în cana de pămînt ce ne îndestulează cu vin. Piramida lui Maslow s-a schimbat în timp, nevoile mele s-au multiplicat, extins, desprins de mine, au voinţă proprie...şi totuşi ordinea lor s-a schimbat de atîtea ori încît pot spune cu voce tare: Nu. Nu te mai iubesc. Nu te mai doresc. Acum plec. Asta face o femeie cînd nu mai iubeşte, pleacă. Chiar dacă tu ai plecat mai devreme, ştiu că încă mai eşti prin preajma mea. Adio. Toujours ta foule.

Un satelit de dor în jurul tău voi fi,
Ai să străluceşti

Adio, nu mai am răbdare!

Obsesia de azi

2009-07-09T23:20:00.002+03:00

Limită

2009-07-09T21:51:00.002+03:00

Există o limită, o limită a dracului de subţire şi cu atîtea subînţelesuri încît ne pierdem in detaliile descifrării ei. Umblăm fără să ne dăm seama de ceea ce ne dorim cu adevărat, încercăm diverse şmecherii de înşelare a drumului nostru prestabilit.
Minţim. Mult. Des. Pe noi. Pe restul.
Înşelăm. Dureros. Ireparabil.
Scrîşnim. Încet. În tăcere.
Ne întristăm. Des. Fără să vrem.
Zîmbim. Curat. Uităm cum se face.
Respingem. Ne securizăm.
Lovim. Refulăm.

Şi dacă iau o cretă în clipa aceasta şi desenez o linie pe trotuarul unde mă aflu, cine va avea curajul să o depăşească? Dacă în clipa asta există un burete în posesia cuiva, este el dispus să întreacă limita?

Mai mult de atît nu îmi poate lua nimeni nimic.

Revolutia Principiilor

2009-07-06T20:34:00.000+03:00

Cata dreptate a avut cel care a spus ca lumea nu se va schimba niciodata. Si totusi niciodata sa nu spui niciodata. Ma invart dupa deget dar de fapt vad si simt pe propria-mi piele cum lumea devine din ce in ce mai rea, invidioasa, iar bubele umanitatii se imprastie oriunde, chiar si aici in mediul virtual. De ce? Pentru ca oamenii sunt cei din spatele tastaturii si a ecranelor, pentru ca oamenii au creat aceast spatiu, acest playground, pentru ca nu exista un set de valori echitabile pentru toata lumea si pentru ca nimeni nu respecta anumite principii, principii ce se presupun a fi inradacinate in fiinta noastra, in umanitatea din noi.
Cateodata ma gandesc la om ca la o simpla creatura bipeda care poate sa bea apa singur, sa manance si sa se stearga la fund singur. Scuzati-mi exprimarea plastica, dar acesta este punctul meu de vedere.

As vrea sa cred ca exista un loc, undeva departe, unde nu exista amaraciune si nici intentii meschine, un colt de lume in care Invidia este data disparuta, ba mai mult urmarita general pentru a i se administra doza letala in fata bipezilor ce gandesc. De asemenea cred ca Rautatea, ar trebui incarcerata dar inainte de a fi exterminata, trebuie trecuta prin diverse metode de schingiuire. Naivitatea trebuie doar putin pedepsita: la colt cu ea, plus o palma buna dupa ceafa. Doamnei Marsavie ii doresc un inceput de cariera, cariera de piatra, stimabilei Neatentii o zi de munca in folosul comunitatii pentru fiecare om de pe aceasta planeta, Perfidiei, i se vor administra doze de realitate zilnica, domnului Complot, un loc in celula cu Minciuna si asigurarea unui lacat mare cu 34 de nivele de securitate, iar ca bonus lipsa unei mese pe zii. sa putrezeasca in carcera.

Imi doresc sa troneze Dreptatea alaturi de Virtute, sa struneasca Modestia si Adevarul in revolutia Principiilor si evident Bunatatii sa i se acorde mai mult credit.

Cam atat.

Morfina

2009-06-30T21:18:00.007+03:00

Daca vreodata ai simtit o durere fizica atat de puternica, astfel incat nici o pastila in doza normala sa te ajute sa o alini, ii vei intelege durerea. Are in posesie o durere hartuitoare. Vine, isi urla prezenta in corpul ei, capul ii exlodeaza de durere, are impresia ca se poate teleporta in corpul altui om numai pentru a scapa de simbiotul ce o distruge. Are gust de medicamente amestescate in seara asta. Are ameteli, stari de inconstienta, isi urla durerea, singura in casa, singura...

Incepand cu dimineata aceasta calmantele si analgezicele s-au multiplicat in organismul ei, s-au combinat in reactii contra durerii, toate pentru a ii linisti o pacatoasa de masea.dar nu mai stie ce o doare, pentru ca fiecare particica din ea a ajuns sa devina sensibila la atingere. Isi aude trosnetul oaselor, curentul din camera isi face simtita prezenta. O sfasie chiar in clipa asta, ii blocheaza circulatia sangelui si ii izbeste nervii de un zid. O doare atat de tare incat plange, ii plange pe cei singuri, pe cei care nu au pe nimeni langa ei, pe cei care poate sunt bolnavi, tristi, deprimati si nu au pe nimeni langa ei si se gandeste mai apoi la ea, la durerea ei, incomensurabila dar tratabila. Se gandeste printre halucinatii si ameteala simturilor ei ca totusi exista cineva gata sa vina in secunda urmatoare la ea, sa o tina in brate si sa aibe grija de ea... Dar nu pune pana pe receptor sa formeze numarul, nu poate sa ajunga la receptor... Orice miscare ii provoaca durere... dar ii e dor... atat de dor...

Durerea este ca un vacantier intr-un hotel de lux, vine , pleaca, se plimba, se distreaza, se duce spre gat, umar, pana ajunge la piept, acolo ataca puternic, cu frenezie, de parca ar dansa cu celulele bolnave, se reintoarce de unde a plecat si totul devine un drum prins intr-o gaura neagra ce se tot repeta, intr-o bucla a necuvintelor...

Azi are gust de pastile. Daca ar fi lucrat intr-un spital, morfina i-ar fi devenit cea mai buna prietena.
"morfina mea, prieten bun, du-ma spre castel..."

Zalina

2009-06-28T16:37:00.006+03:00

Ma numesc Zalina. Nu m-am oglidit decat in apele lacurilor, mi-am imbatat simturile doar cu ploaia, am dansat doar sub clar de luna plina, am adormit sub nuci batrani si singuratici, iar trupul tanar l-am imbracat in ii cu flori cusute. Nu cunosc batranetea sau nefericirea oamenilor, nu cunosc grijile si nici framantarile oamenilor. Traiesc un secol intr-un minut si doar cei cu sufletul pur ma pot vedea, in vise sau pe campii, culegand flori cu surorile mele.

Surorile mele, Catarina si Marina sunt dansatoare fermecatoare. Cu trupul silfid, pielea alba, aproape sidefie, cu pudori ascunse de noapte, cu par bogat si impodobit cu flori de nu-ma-uita.

Noi plutim, levitam in jurul vostru. Dansam in jurul vostru si va soptim cuvinte doar de stramosii noastre intelese, va invaluim in parfumul nostru, va leganam in bratele noastre, va condimentam visele si va ajutam sa va pierdeti ratiunea.

Cantecul nostru este vraja, mainile noastre sunt chemare, atingerea noastra e blestem, privirile noastre sunt ace de ceasornic trist, oprit. Suntem nemuritoare prin forta dansului nostru, suntem eterne si in acelasi timp muritoare, suntem Zalina, Catarina si Marina.

Eu nu seman cu surorile mele. Ochii lor sunt de culoarea abanosului iar buzele lor sunt rozalii ca trandafirii abia imbobociti. Ochii mei sunt stersi, s-a scurs lumina din ei, albastrul s-a stins iar buzele-mi sunt pacatoase. M-am indragostit. Am rupt pecetea juramantului de la nastere si am iubit.

Dansul meu a devenit un dans al durerii, mainile mele nu au mai putut darui, vocea mea fosta`mi blestemata la randul ei. I-am impartasit durerea lui Echo, i-am inteles suferinta si atunci... m-am razbunat pe Narcisul meu.

M-am sfatuit cu surorile mele, l-am ademenit pe sarmanul muritor ce a indraznit sa imi taie calea si l-am ametit in dansul nostru, l-am sufocat cu sarutari, i-am soptit cuvinte de dragoste ispititoare, l-am lasat sa imi atinga umerii goi si apoi i-am intins un pahar de vin din care am baut.

Buzele i-au fost arse, tremurul a pus stapanire pe el, convulsiile l-au cuprins, a cazut in iarba verde, victima a otravei mele- suferinta. Luna a sangerat. norii s-au adunat. Ploaia m-a cautat, linistea s-a zdruncinat si eu am lacrimat. Vantul a rasunat a doliu, cucuvelele si-au intetit cantul, florile s-au inchis, fulgerele le-au luminat fetele. Durerea i-a indepartat.

Nu a murit. A simtit o lovitura puternica in inima, a vazut totul prin ochii ei si a ramas impietrit, cu ochii privind in gol la departarea unde ea a disparut, dansand cu ploaia.

[...]

Eu sunt Zalina. Si imi place sa dansez sub clar de luna maiastra, sunt a noptii craiasa...

Voi Ielelor
Maiastrelor
dusmane oamenilor
stapanele vantului
doamnele pamantului
ce prin vazduh zburati
pe iarba lunecati
si pe valuri calcati
va duceti in locuri departate
in balta, trestie, pustietate
unde popa nu toaca
unde fata nu joaca.
Va duceti in gura vantului
sa va loviti de toarta pamantulu

Nouveau Monsieur

2009-06-25T17:01:00.007+03:00

De ce Nouveau Monsieur? Pentru ca este denumirea pefecta. Pentru ca schimbarea este binevenita si mai ales pentru ca El este diferit de fiecare data. Este mereu Nouveau mon Monsieur. Mereu o alta nota de parfum fin, o alta varsta, un alt decor, o alta mana ce imi mangaie parul in timp ce dorm, un alt barbat care ma face sa tresalt.
Sunt alte locuri in care ma plimb, alte zambete culese, alte cunostinte, alti parinti (ocazional), alte trepte de relatie, mereu altceva. Totul este nou si nou imi este El.

Nouveau Monsieur nu are nume si nici chip, este trecutul meu, prezentul si viitorul. Este toti barbatii pe care i-am iubit, detestat, apreciat, ironizat, ignorat, este in acelasi timp prezentul meu viciat si viitorul incert.

Asadar, omul cu masca exista. Mereu acelasi dar cu masca asortata in functie de anotimp si de intentii, un purtator de pantaloni (citand un prieten)in trecere prin existenta mea.

Nouveau Monsieur este un puzzle pe care il pun cap la cap in fiecare zi, bazat pe pretentiile mele. Nouveau Monsieur este rezultatul sondajului meu de dorinte.
Ma repet si afirm ca el nu exista, este un pseudonim dragalas prin care sunt lingusitoare cu orgoliul barbatilor si le sfidez partea din ei care nu se potriveste cu puzzle-ul meu.

Casa mea

2009-06-24T22:30:00.004+03:00

M-am mutat de sapte ori in trei ani. Am schimbat diverse paturi, mi-am lasat parfumul in toate si noptile mele. Am presarat esenta mea pe pereti si am privit de zeci de ori prin ferestre straine. Am urmarit orasul noaptea de la etaje superioare sau jocul farurilor de la partere. De fiecare data un alt sentiment am experimentat, de fiecare data un alt ungher al Bucurestiului. Am cunoscut Bucurestiul rupt din poveste cu case vechi, linistite, unde vuietul oamenilor obositi si plictisiti parea dintr-o poveste cu monstrii ai cotidianului. Intram pe o straduta stearsa, cu case ce imi aminteau de Sibiu sau de Brasov.
Am avut piata cu flori in fata ochilor si m-am simtit in paradis multe dimineti intr-o casa ce nu imi apartinea, un hogeag rupt din boemul Bucuresti de alta dat`.
Am zburat in parcul Carol luni de zile, netinand cont de anotimp, am avut oaza mea pe o insulita neumblata, mi-am regasit linistea in miez de noapte sau am citit pe bancuta searbada si scorojita.
Am avut tigani vecini ce ma salutau respectuos, copii neastamparati in apartamentul de deasupra mea, scoli galagioase cu ecou de pubertate, piete cu tarani ce aduceau telemea proaspata, lapte cald la 7 dimineata si smantana grasa si de culoarea untului.
Am avut vecini tafnosi si profitori, bagaciosi sau foarte retrasi, m-am simtit urmarita cateodata, mi-a fost frica de cainii strazilor cu asfalt topit. Am intalnit tiganci gata sa imi spuna viitorul asa cum mi-l doresc, tiganci cu ochi verzi, de culoarea smaraldului, tiganci de la care am invatat sa fac buchete de flori, copii prafuiti de joaca pe strada.
Am intalnit taximetristi batuti de soarta ce s-au bucurat pentru un bacsis de 3 lei, altii aroganti care ocoleau ruta. Am intalnit taximetristi ce m-au plimbat noaptea in Bucuresti doar pentru ca aveam lacrimi in ochi.
Mi-a tresarit sufletul la batranii inalniti pe strazi, abandonati, fara nici o bucurie, cu ochii impinsi in interior si fara speranta.
M-am imprietenit cu vanzatoarele de la magazine, le-am parasit fara un ramas bun. Am avut facturi pe numele meu, responsabilitati ale casei ce nu imi apartinea.
Am suferit ca un caine la fiecare mutare, mi-am indesat hainele in genti, saci, mi-am dat seama ca tot ce am sunt niste bagaje, ca sunt un vanator al chiriilor, un sacal al chiriasilor, mi-am dat seama ca tot ce am este egal cu zero. Carpele ce imi acopera rotunjimile se inmultesc, dulapurile raman la fel, casele mi le schimb dar exista in mintea mea acea casuta a mea unde am flori in gradina si un ciobanesc caucazian ce alearga liber in curte, un balansoar langa un cires, trei pitici de gradina si casa mea draga, cu mansarda. Exista. Mi-am cladit-o singura, mi-am proiectat sufletul in ea si o sa o am intr-o buna zi.
Momentan ma multumesc cu case de imprumut, dar spiritul casei mele este in mine si ma urmeaza peste tot.

Pink Martini - Tea For Two (feat. Jimmy Scott)
Asculta mai multe audio Muzica

De la tine citire

2009-06-24T09:37:00.003+03:00

Sunt o carte ferecata pentru multi, dar deschisa in fata ta. M-ai citit pe nerasuflate. Pagina ce iti revine asteapta sa iti inmoi penita in cerneala gandurilor. Sa nu imi faci un rezumat, spune-mi toate povestile. Linisteste-mi visele...

Multumesc, drag prieten!

Vartej

2009-06-22T23:22:00.002+03:00

Este singurul loc unde pot sa gandesc. Este locul unde creierul imi este spalat si sudoarea gandurilor imi este uscata. Vorbesc mult despre mine, confesional, poate siropos si exagerat. Poate ca imi place lamentarea asta psihotica si cuvintele din familia lexicala a diferitelor stari ce intra in contradictoriu cu fericirea. Imi pulseaza tamplele in timp ce urc treptele, caut iesirea printre marea de oameni ce ma inconjoara, imi pun intrebari pentru gasirea drumului cel mai scurt, imping maini neatinse pana atunci, ma izbesc de ochi intrebatori, imi tin geanta strans si muzica imi rasuna incat imi aud gandurile cu ecou, caut esafodul, caut exit-ul timpului si ma opresc.

Ma plesneste pana in adancul fiintei mele transpirate de griji, ma prinde in vartej, ma racoreste, ma poarta spre alt loc, inchid ochii, ma las condusa, ma las in voia lui, in voia vantului.

[...]

In fiecare dupa amiaza, cand lumea are fata schimonosita si vrea doar sa ajunga acasa dupa inca o zi de munca, eu ma opresc si o las sa treaca pe langa mine, prin mine. La metrou, iesirea la suprafata din partea stanga, in fata unor magazine de doi lei ce vand banane si improasca atmosfera incarcata cu unduiri de amintire ale lumii tropicale, acolo este un curent puternic de aer, un vartej doar al meu. Imi ravaseste parul si imi furnica pielea, ma inunda... Acolo eu pierd solutii.

The Killers

2009-06-22T16:53:00.002+03:00

M-am trezit azi cu o oferta bomba: un belet la The Killers.
As oracai un pic pe Mr. Brighside sau pe Smile like you mean it. Si daca s-ar putea sa am ocazia de a impinge lume pe scari pentru revarsarea excesului de adrenalina cauzat de sesiune, ei... ziua ar fi perfecta si concertul de neuitat!

Partea nasoala e ca vor fi si colegi de serviciu. Impana-m-as cu chef de BestFest!:))
Melodiile lor le-am remarcat in coloana sonora de la Grey`s Anatomy si in filmul The Holiday. Mda.. romanticoasa din mine isi scoate coltii.

Bloody! It`s 5 o`clock. :)) Si cum sefii sunt britanici, imi scuz efervescenta feminina si calduroasa mea personalitate pentru un ceai. Cumparat de unde trebuie :))

Tic Tac

2009-06-22T08:25:00.004+03:00

Imi plac ceasurile foarte multe. Imi place sa stiu in fiecare clipa cat mai am pana cand... pana cand imi rezolv problemele din cursul zilei. Imi place exactitatea ceasului meu si ticaitul lui. De fapt nu ticaie, canta. Imi canta malitios si plin de freamat ca secundele din viata mea se duc, nu se mai intorc si ca eu pierd din ele doar uitandu-ma la secundar.

Ceasul meu de azi este stricat. Arata aceeasi ora de cateva saptamani. 17:46
Poate ca am inghetat clipa prin gandul meu dus departe, poate am imbatat minutul si l-am facut sa devina etern, poate timpul nu este ceea ce pare.

Garabet Ibraileanu spunea despre timp ca nu trece, noi trecem prin timp. Am ramas blocata la poarta timpului si cersesc indurare, cersesc inchistarea clipei in mine, asa cum un drogat cauta ataraxia in spatele blocurilor comuniste, injectandu-si doza de imortalitate trecatoare.

Ceasul meu a stat... Nu ma intreba ziua, stiu doar clipa.
Nu ma intreba persoana, stiu doar sentimentul.
Nu ma intreba de ce, intreaba-ma daca.

Orasul rasturnat

2009-06-21T21:56:00.005+03:00

El:"Ai vazut vreodata orasul oglindit in apa lacului?"
Ea:"Nu, dar am auzit ca este minunat, ca si cum imaginatia si realitatea devin un tot unitar..."
El:"Si nu ai vrea sa vezi orasul de sub apa?"
Ea:"Ba da, sa vad lumea la puterea a doua si sa te tin pe tine strans de mana...sa simt ca suntem numai noi..."
El:"Vreau sa stam nemiscati si sa privim apa cum face cerculete si cum cate o frunza tulbura imaginea lumii rasturnate."
Ea:"Eu vreau sa te privesc pe tine cand faci asta, sa imi intiparesc in memorie fiecare miscare a trupului tau, fiecare zambet furat de ratustele de pe lac, fiecare geana care iti cade cand bate vantul, fiecare tresarire..."
El:"De ce sa faci asta?"
Ea:"Pentru ca pot."
El:"Acesta nu e un raspuns."
Ea:"Stiu. Inca il pastrez pentru mine. Ti-l voi dezvalui candva, cand vei uita de intrebarea ta."

Timp de cateva secunde nu a mai existat timpul si spatiul, a exista doar un lac in care ei se oglindeau si orasul noaptea…

Barbatul din mine

2009-06-21T15:45:00.005+03:00

Sunt un tip care stie ce vrea de la viata. De fapt iau ce am nevoie, fara sa tin cont de altii. Nu sunt un mincinos, sunt doar un tip care poate sa te faca sa crezi ca ceea ce spun, fac, gandesc este lucrul optim, cea mai buna solutie, cel mai bun mod de lua o decizie de a privi lucrurile. Imi optimizez rezultatele astfel si obtin profitabilitate maxima cand vine vorba de sexul frumos.

Am o tendinta de misoginism, dar limitele-mi sunt dragalase. Sunt la acea varsta la care femeile de orice varsta imi pot cadea la picioare fara a le impresiona cu fizicul meu. Stiu cum sa pun problema, sa le intampin asteptarile. Le studiez cu atentie si apoi atac, prada nu imi poate rezista foarte mult.

Sunt atat de constient de sexappeal-ul meu incat intind nervii doamnelor si domnisoarelor la maxim. Banii nu sunt o problema, viata mea sociala este una mai mult decat colorata, petrecerile sunt un amestec de orientari sexuale ce nasc diverse fantezii, locurile pe care le frecventez poarta amprenta atitudinii mele. Sunt dur si manly, imi place sa domin, sa apar femeia de langa mine, am mandrie excesiva si nu am de gand sa las de la mine pentru nici o femeie din lumea. imi asum rolul de protector pentru gadilarea orgoliului meu. Sunt un tip priceput, as putea spune chiar bun la casa omului.

Cand invit o femeie la mine, mai intai o impresionez cu talentele mele culinare, cinam in liniste, ne savuram paharele de vin, ii las impresia unei simple intalniri amicale, disimulez nepasarea, o ajut sa isi ia haina si cand crede ca totul s-a terminat, o sarut patimas si o posed. Imi place sa ma joc cu mintea unei femei.

Femeile ma plictisesc din cauza toanelor lor. Imi plac cele geloase, dar care nu devin extreme, imi plac cele care glumesc dar nu mai mult ca mine si in nici un caz sa nu glumeasca pe seama relatiei dintre noi. Sunt un tip serios. Cer respectul pe care eu il ofer. Nu imi plac glumele puerile si nici scenele. Ma distreaza, dar la un moment dat incep sa ma enervez si adopt tactica inamicei: ignorarea. Lucrul acesta pune paie pe foc, ea va fierbe la foc mic si cand voi crede ca este suficient de suculenta am s-o degust, asortata cu un vin sec, alb.

Revenind la mine. Subliniez egocentrismul exacerbat, ipohondria mea sentimentala si nu in ultimul rand rolurile pe care trebuie sa le joc. Sunt un actor, numai ca lucrez pe multe scene. Nu ma incurc niciodata in replici si nu le uit. In cazuri extreme improvizez cu o nonsalanta innascuta.

Sunt un paianjen african care tese panza lui cu multa grija, apoi imi iau timpul necesar pentru devorarea capturii. Nu suport lacrimile si nici miorlaielile celor pe care le prind. Ma scot din minti tertipurile feminine, pentru ca le-am vazut de atatea ori si nu sunt inovative.

Hormonii sunt cei care lucreaza pentru mine. Feromonii mai ales. Cred ca Ursitoarele au avut orgasm cand mi-au daruit toate aceste atuuri. Sunt barbatul interesant, misterios, barbatul ce naste intrigi sau monstrii, nu sunt frumos dar sunt inteligent. Inteligent nativ.

Nu cunosc sentimente de dragoste decat pentru mine. Daca o femeie indrazneste sa ma puna la incercare sau sa ma provoace, o distrug. Nu imi place sa mi se dea ordine si nici nu imi plac ultimaturile. Eu fac ce vreau. Cer ceea ce imi doresc fara sa arat de fapt ce imi doresc. Mainile mele o dexteritate extraordinara si limba mea are iuteala otravii.

Daca as fi barbat, asa as vreau sa fiu...

the killers - mr brightside
Asculta mai multe audio Muzica

Acasa

2009-06-21T00:42:00.008+03:00

Am uitat cum este acasa. M-am afundat in pernele pufoase si m-am ascuns in camera racoroasa pentru a dormi, pentru a uita... Am dormit ore in sir si mi s-au parut zile. M-a trezit mana mamei. Ma mangaia si imi spunea ca masa e gata. Fitzy era in alerta sa puna copilului tot ce e mai bun pe masa. Nici nu m-am dezmeticit bine ca in fata ochilor au aparut rosii proaspete, aromate, castraveti din gradina (nu mi-a venit sa cred!). Mama mi-a prajit un ou si mi-a desenat un smiley face pe el din ketchup. Totul are un gust mai bun acasa.

A trecut ceva vreme de cat nu am mai mancat toate la masa. Tina se gudura pe sub masa si din cand ii cand ii aruncam cate o bucatica de branza. Miorlaia fericita. Ceasul din bucatarie a stat. Nu stiu de cata vreme dar ma gandeam ca este un semn bun. Poate timpul chiar s-a oprit.

Am adormit la loc si toata dupa amiaza am fost haituita de vise, cosmaruri. M-am trezit brusc si mi s-a facut dor de iarba. Gradina era atat de verde...
Am descoperit coacazele si m-am moscolit ca un copil mic de rosul lor aprins.

Fitsy ma privea nedumerita. Pentru prima data i-am citit batranetea in ochi si m-am intristat. Aveam impresia ca este neschimbata. Imi aminteam cum in vacanta de vara, dimineata mirosea in casa a paine prajita, pe care o infulecam cu unt si dulceata, sorbeam un pahar de lapte si o zbugheam la joaca, singura in curte. M-am jucat de atatea ori singura... Aveam pui pe care ii duceam la scoala, catei adunati de pe strada, garduri ale vecinilor ce asteptau sa le catar si sa fur ba nuci ba dude.

Am dat un ocol al curtii si bineinteles ca Tina m-a urmat, cuminte. Se aseza printre flori. totul era atat de verde, atat de calm.

Ciresul ma astepta sa ii degust fructele, dovleceii ma imbiau sa ma minunez de frunzele lor mari, pastaile mi-au lasat frunze pe haine... Iar florile... florile imi dadeau fiori, fiori ai dorului...

Acasa.. am redescoperit caietele scrise de mine in liceu, carnetul de note din gimnaziu, mapa cu copiute :) am redescoperit tentativa mea de spaniola scrisa, povestile lui Anderson (primite in `97), Micul Print pe care mama mi-l citea inainte sa adorm si nu in ultimul rand un mileu din clasa a treia facut de manutele mele. Era cam rupt dar modelul se cunostea. Mama l-a pastrat apretat intr-o carte - Dupa douazeci de ani.

Acasa... vreau sa fiu mereu!

Esec

2009-06-20T12:11:00.004+03:00

Fiecare e ceea ce contextul vietii sale ii permite, nici mai mult, nici mai putin. Cand situatia este extrema trebuie la randul tau sa te convertesti intr-o extrema, sa diseci realitatea si sa iti insusesti dreptul de a te felicita ca totul s-a terminat cu bine, in primul rand pentru tine.

Nu iti forta mana cand vine vorba de oameni pentru ca ele sunt cele mai dezechilibrate fiinte din punct de vedere spiritual si moral, te lovesc cand nu te astepti...si pleaca de langa tine cand ai mare nevoie de ajutor...
Mi-am limitat orizontul de asteptari, dar oare este un lucru bun?
Esecul trebuie trecut la posibilitati?

Cu siguranta da. La mine e trecut mereu in topul posibilitatilor. Gandesc diferit de restul in sensul ca daca ma gandesc puternic la esec se intampla exact invers.

Asa ca imi iubesc esecurile, le cultiv fortat si mi le insusesc ca o parte din mine, iar cand primesc ceea ce nu mi-am dorit le sterg in urmatoarea secunda din memoria mea sentimentala.

Little Grey

2009-06-19T11:31:00.007+03:00

Sunt tale dlagalas!

Si-mi sta bine pe bilou!

Si am boticul luoz!

Ma mai iubesti?

Examen la ATF

2009-06-19T00:50:00.006+03:00

Azi mi s-a spus ca sunt o actrita excelenta. I-am mai citit si postul lui Chirila despre admiterea la teatru si film si brusc the idea a venit miseleste si s-a instaurat regeste in capsorul meu blondut: cum ar fi daca ar fi?

In fiecare zi iau un nou sentiment in brate. Il edific, il construiesc si mi-l creionez cu unghiile pe creier. Ma folosesc de oameni, ii testez. Sunt cobaii mei, dragii mei cobai, nesatuli si inepuizabile resurse de distractie sau de monotonie. Pe unii ii citesc din prima si nu mi-e greu sa joc in fata lor, altii sunt atat de inchistati incat trebuie sa imi reconsider tactica. Cu altii nici macar nu ma obosesc.

O sa incep sa port masti. Masti cu toata lumea. Chiar daca Ea mi-a zis ca nu e bine ce fac. Dar o voi face. Azi am pus in aplicare sentimentul de tristete. Valea! E al meu! Gasiti-va un alt sentiment! Momentan eu il dezvolt, eu il studiez. Maine o sa imi dezvolt un altul: refuz. Poimaine: fericire.

Luni: Ironica.
Marti: Toleranta.
Miercuri: Curajoasa.
Joi: Deprimata.
vineri: Zambitoare.
Sambata: Lenesa.
Duminica: recapitulare tuturor sentimentelor exersate si examen psihologic cu jumatatea din oglinda.

Luni: Furioasa.
Marti: Lingusitoare.
Miercuri: Sigura.
Joi: Neajutorata.
Vineri: Extravaganta.
Sambata: Vicleana.
Duminica: exercitii intensive, biciure sufleteasca, remuscari necesare, bagaj sentimental desfiintat.

Luni: resetarea sentimentelor din aceasta prima sesiune de teatru in aer liber.

De marti, cunoasterea unui nou sentiment: impacarea cu mine insami.

Deja mi-am inzecit sansele la ATF! Am uitat sa precizez ca am deja un scenariu bine pus la punct, renunt la succesul ce mi-l poate aduce actoria si voi regiza tragicomedia nebunului de pica cu dama de rosu.

Tinerii

2009-06-18T10:30:00.007+03:00

Tinerii traiesc intens si "nu pot iubi decat vesnic", au pudori, indrazneli si politeturi retro, se indragostesc fulgerator, vorbesc pretios, fac declaratii pasionale, juraminte si gesturi de viata si de moarte, cad in genunchi, saruta fotografii, ameninta cu sinuciderea... Ei sunt "prea tineri", trec prin "faza eroica a tineretii", au farmecul candorii si al ero(t)ismului adolescentin, sunt naivi si idealisti, sinceri si exagerati, impetuosi si impertinenti, puri si solidari. Inocenti si incapatanati, plini de vitalitate si gata pentru sacrificii in numele unui ideal.

Marius Chivu

Ultima picatura

2009-06-18T10:10:00.003+03:00

Subiectiv iti povestesc ce am visat. Mi se pare firesc sa imi personalizez somnul si sa ma adancesc pe muzica lui Chopin, in cea mai dulce visare.
Cam atat mi-a mai ramas. Este extenuanta realitatea.
Dimineata e cel mai greu. Iata realitatea.

La 6 dimineata, porumbeii imi bat in geam. Unul mi-a intrat in camera si m-a speriat atat de tare incat am tipat. Am tipat in mine pentru ca eram mult prea adormita. Apoi mi-am plans somnul intre pernele pufoase. Porumbeilor le place scrumiera mea verde si incearca prin plasa transparenta sa ciugule din ea.
I-as invita la un Malborro Light sa le spun povestea mea. Nu cred ca i-as plictisi prea tare, dar plamanii lor sigur nu ar suporta atat fum de tigara. Apoi le-as colora penele si pufuletul cu scrumul meu, i-as deghiza in niste ciori, iar falfaitul aripilor lor nu ar mai raspandi vibratiile libertatii, doar urletul durerii. Nimeni nu i-ar recunoaste.Nimeni nu ar stii a cui poveste poarta. Multi se vor regasi, putini vor cerceta sa vada adevarul.

Aud in fiecare zi la ora 7 punct, masina gunoierilor si tipetele celor care incarca resturile menajere, injuraturile si rasetele grosolane. Debandada radet-ului imi determina letargie sa se transforme in nervi. Nu este deloc placut. Imi amintesc de fiecare data ce am in proprietate.

Am o galeata cu deseuri sufletesti, persoane mai ales. Am strans tot ce era al lor si le-am depozitat departe de mine. Le-am azvarlit de parca erau raie, raie sufletesti, lipitori ce se hranesc doar cu melancolia mea si tristetea mea. Acum galeata este aproape plina. Ii lipseste numai o picatura sa nu se reverse.
Astept persoana care sa devina acea picatura si apoi sa arunc totul definitiv si irevocabil.

Dan

2009-06-14T18:48:00.005+03:00

Azi mi-am amintit de Dan.
Dan a fost iubirea mea din liceu, singura de altfel, ajunsa tarziu la mine si in conditii ciudate. Imi amintesc perfect sterjarul superb si batran din curtea scolii, mai precis din spatele terenului de fotbal unde stateam amandoi tolaniti intr-o pauza. Era vara si era cald si mirosea a tei infloriti. Nimeni nu mai avea chef de scoala, incepeau majoratele. Stateam unul langa altul fara sa zicem nimic. M-am ridicat brusc, l-am privit in ochi si i-am cerut sa vina cu mine la un majorat.
Initial nu a vrut sa vina, nu avea bani. Am platit eu. Il vroiam acolo cu mine. A fost prima noastra iesire. Dimineata cand m-am intors, aveam zgarieturi pe umarul drept.

El urma sa plece la facultate, dar nu imi pasa. Eram atat de fericita incat innebuneam daca nu il vedeam nici macar o zi. Weekend-urile erau presarate de rasete si de saruturi patimase. Am fost impreuna aproape un an de zile. Virginitatea mea a fost un mister pentru el, pe care nu a reusit sa il dezlege. Cred ca era in aceeasi situatie si probabil din cauza inhibitiilor nu s-a intamplat nimic.

Din cauza lui am inceput sa port tocuri. Din cauza lui am invatat sa dansez . Din cauza lui am mers in cluburi. Din cauza lui am incercat sa devin mai feminina. Din cauza lui am plans cand a plecat la facultate.

A fost primul baiat caruia i-am scris o scrisoare de dragoste. Il iubeam la nebunie. Incepusem clasa a doisprezecea si eram mult prea concentrata pe studiu, vroiam sa ajung langa el.Se simtea neglijat si ne certam foarte des, pana cand am zis eu stop. Si am regretat. Am pus mana pe stilou si m-am pus pe scris. I-am cerut sa ne intalnim si m-a asteptat in statia de autobuz, inainte de pregatirea mea la economie. I-am dat scrisoarea printre lacrimi si m-a sarutat. As vrea sa cred ca o are si acum.

Dan nu era un tip obisnuit. Era tipul barbatului caruia ii place sa aiba o imagine buna. Unghii date cu lac, o anumita tunsoare, crema de fata de seara penru a avea un ten impecabil, hainele mereu asortate si musai de firma, antrenamente de fotbal, cluburi selecte, prieteni cu bani. Dorea sa ajunga si el foarte sus si sa aibe tot ce au ceilalti. Eu pe de alta parte eram nepasatoare in legatura cu tot ce venea din exterior, eu ma bucuram de clipa.

In liceu era cel mai dorit baiat, declarat mister boboc in anul cand a inceput clasa a noua. Nu a avut nici o relatie lunga pe perioada liceului, inafara de cea cu mine. Era oarecum un privilegiu, toate fetele ma invidiau si se intrebau ce cauta EL cu asta? Nu am fost niciodata genul cochetei in liceu. Daca aveam blugii si un tricou comod, eram cea mai fericita. Preferam sa fiu cea care face mereu misto-uri in gasca si pana si Dan a fost tinta mea intr-un timp. Devenisem specialista in a il imita pe holurile scolii. Ce de surprize iti rezerva viata.

Tipicar pana in maduva oaselor, mi se parea plictisitor cateodata. Eram neatenta la el, dar tonul vocii sale ma linistea. Urlatica era innebunita dupa el si il considera un baiat de milioane,
prietenii mei ne vedeau impreuna pana la adanci batraneti, el venea in fiecare weeked acasa sa ma vada, eu deveneam din ce in ce mai rece. Aprobarea tuturor sau dezaprobarea tuturor imi da de gandit.

Undeva in iarna l-am sunat si i-am spus ca nu mai putem fi impreuna. Scurt si intepator. Nu am plans, nu am suspinat, doar m-am intristat.

Dupa cateva luni am auzit ca era cu o tipa mai mare ca el, s-a mutat cu ea si din cate stiu este si acum foarte fericit cu ea. Eu... ma bucur pentru el! Ne mai auzim cateodata, mesaje de sarbatori, de zile de nastere. Are si acum adresa de email pe care eu i-am facut-o.

Toti profesorii stiau ca suntem impreuna si cand eram prinsa la ananghie eram trimisa la meditatii la el, in gluma. Baiat bun, Dan al meu. Tin minte ca jucam carti intr-o pauza si ne sarutam de zor si mana lui zabovise pe sanul meu cand profa de engleza a intrat si s-a albit la fata. Sau cand Anus Iulianus - porecla data de moi, proful meu de mate ne-a prins intr-o sala sarutandu-ne cu foc si mi-a dat un punct in plus la lucrarea de mate. :))

L-am vazut acum o luna la Unirea cu ea. Nu m-a recunoscut. Se pare ca sunt mai inalta decat el acum. Este neschimbat. Eu m-am schimbat.

De ce mi-am amintit de el? Pentru ca atunci cand a avut balul de sfarsit de liceu, tin minte perfect cu cata perseverenta si-a cautat hainele perfecte si pantofii exemplari, pentru a arata de nota 10.

De cate ori imi dau cu parfum langa ureche inainte de o petrecere, de cate ori incalt o pereche de pantofi cu toc, de cate ori vad stejarul de la liceu, imi amintesc de el. In esenta m-am lasat modelata de el. Multumesc Dan!

Am inteles ca se casatoreste... Poate e doar un zvon...

The Prom

2009-06-14T16:04:00.004+03:00

Basmele. El si ea se cunosc la un mare banchet dat in tinutul Tineretii. Beau un pahar de Adevar si se descopera, se indragostesc la prima vedere. El o prezinta parintilor lui, apoi ea il aduce in fata Regelui pentru a ii cere mana, se saruta si pun pecetea dragostei lor si multimea este in delir, apoi fac o nunta mare ce dureaza mai mult decat orice nunta, apoi toarna cativa copii, minim trei, timp in care ea este mereu perfecta, nu se schimba nimic in fizicul ei, mereu tanara, mereu frumoasa, el un mare luptator, puternic, neschimbat de pe urma luptelor cu inamicii ce ii ameninta tinutul. Traiesc fericiti in castelul lor, in curtea lor cu flori parfumate si copaci ai Vietii, beau Apa Adevarului. Totul este frumos pana la adanci batraneti.

Am fost obisnuiti cu astfel de povesti, am fost obisnuiti cu filme care au mereu un final fericit si ne asteptam sa avem parte de asta si in viata reala. Imi vine sa rad de naivitatea ce cuprinde masa de creiere spalate.

Vreau o dovada a povestilor astea! Vreau ca in seara asta el sa ma astepte sa ies din castelul meu fermecat aka The Bloc unde stau, sa ma ia de mana si sa sarim in trasura furnizata de taxi Cobalcescu, jarul cu miros de benzina sa puna caii in functiune si sa ajungem cu gandul imediat si fiziceste sa intarziem din cauza balaurilor ce se ascund in gropile din Prea Frumosul meu Tinut, sa intarziem din cauza probelor de purificare a rabdarii noastre , la fiecare stop, sa fim nevoiti sa ne acoperim urechile din cauza pasarilor trimise de Baba Cloanta Manelista prin intermediul radioului din trasaura, sa ajungem desfigurati, dar tinandu-ne de mana.

Sa ma ajute sa cobor din trasura, chiar daca pot si singura . Sa imi amintesc de ciorba lasata pe foc si sa ii dau un sms mamei vitrege ca renunt sa slujba ce mi-a acordat-o. Sa intram in Palatul Balului si sa par sigura pe mine chiar daca mi se clatina tocul virtutii, sa ii aranjez camasa patata de rujul meu, sa radem, sa valsam chiar daca nu stiu.

Iar la miez de noapte sa ne transformam in Cat Woman si Batman si sa ne razboim cu Sfatul ASE-ului, sa ii demascam pe toti Prea Inteleptii ce arunca cu restante lacrimogene in Ucenicile Economiste, apoi sa luam o sticla de gin tonic si sa bem in cinstea dreptatii intr-unul din turnurile Palatului, cel mai inalt.

Am balul de absolvire in seara asta. Bleah! Am rezerve de tigari si nervi intinsi la maxim. Mi-e teama sa nu vars din greseala un pahar de quelque chose pe vreo donsoara ce m-a calcat pe bataturi la un moment dat. Vreau sa fiu zen in seara asta, sa fiu draguta, sa zambesc frumos si sa clipesc dragut la toata lumea. Numai ca ma strica fata asta de acritura si nu o sa ma pot abtine sa nu le trantesc cateva vorbe de bine.

Sper sa nu fie un bal in stil american, cu regine si regi de imprumut. Ar mai lipsi un Edward Cullen care sa imi spuna ca ma iubeste in timp ce dansez cocotata pe picioarele lui si care sa-mi sopteasca la ureche:
"Is it not enough to have a long and happy life with me?"

Gata! Ma duc sa ma pregatesc!

Stop

2009-06-13T16:21:00.001+03:00

Apogeu al atingerilor.
Betie a simturilor.
Traseu al mangaierilor.
Tornada a atingerilor.
Linistea cearsafului ce ne inveleste.
Zambetul cand dormi.
Semnul de carte pus de Dumnezeu.
Stop.

Dedublarea sentimentelor.
Pierderea timpului.
Regasirea rabdarii.
Tipetele geloziei.
Zgarieturile pasiunii.
Stop.

11

2009-06-11T20:49:00.002+03:00

Am spart o oglinda in 11 bucati.
Am iubit de 11 ori, diferit.
Am 11 vise de indeplinit, realizabile si sute ce imi raman doar in minte.
Am 11 lovituri de aplicat celor ce mi-au dat o palma fara motiv, prieteni.
Donez 11 ore ale mele petrecute cu el, celei pe care o doreste. Imi revin tot mie.
Renunt la 11 secunde din singuratatea mea cand el nu e cu mine, celor care nu stiu cum e sa simti o apasare plumburie cand nu e langa tine.
Zambesc de 11 ori pe zi gandidu-ma la el.
Ating de 11 ori coltul cartii unde apare scris numele lui.
Deschid de 11 ori fereastra si imi trimit parfumul catre el.

Citesc 11 povesti si nici una nu este ca a mea.
Am nevoie de 11 saptamani ca sa imi iau zborul.
Strang 11 imbratisari ca sa pot trece peste 11 hopuri.
Daruiesc 11 sarutari celui care imi va raspunde cu 22.

Polen caramelizat

2009-06-10T12:05:00.000+03:00

A fost o vreme cand credeam in coincidente si in forta destinului. A fost o vreme cand speram ca destinul sa lucreze pentru mine. M-am agatat de diversi oameni care momentan nu mai sunt in viata mea. M-am schimbat prin ei si cred ca de fiecare data am luat numai ce-i mai rau de la ei. Era mai greu de invatat. Este mult mai dificil sa iti dezvolti capacitati de ironie, sarcasm, abilitati de mincinos, tehnici de inselat ochiul, mintea si inima. Este o arta sa devii malitios si sa iti reuseasca.
Gheisele intunericului stiu despre ce vorbesc..
Au disparut si ele in negura conflictelor interioare. S-au razboit cu propriile lor persoane si au pierdut... Au devenit sterse si toata siretenia lor lor au devenit contrariul. De asta au disparut gheisele...

Am destule gap-uri, care imi ridica temperatura de fierbere a constiintei. Intentionat, ranesc. Intentionat, lovesc. Nimic nu este mai sigur pe lumea asta decat faptul ca vei rani si vei fi ranit. Este al naibii de frumos cand nu esti victima, ci calau. Problema intervine cand lucrurile se schimba....

Miroase a tei infloriti afara. Imi vine sa imi stranut grijile si sa le las in aer, sa se imperecheze cu polenul si sa il otraveasca. Deja am in fata ochilor, mii de albine moarte din cauza polenului caramelizat cu rautate.

Come

2009-06-05T16:06:00.000+03:00

Come on, come out...

Si o fraza simpla: "Mi-e dor de mine cand eram cu tine..."

Sesiune de vis

2009-06-05T11:51:00.000+03:00

Sunt bine. Sunt foarte bine. Nu am nevoie decat de cateva nopti nebune, in care sa imi pierd capul si sa nu mai gandesc la nimic. Cateodata mi-as dori sa nu mai gandesc. Este atat de usoara viata prostilor. Atat de simplu se rezolva totul pentru ei, incat incep sa devin verde de invidie. Da! In momentul de fata invidiez prostii. Ii invidiez pentru linistea lor, pentru viata lipsita de griji, pentru tot ce vine spre ei fara ca ei sa miste un deget.

Sunt furioasa azi. Pe mine poate... Abia azi realizez ca de fapt eu termin facultatea si ca inainte de a o termina am nevoie de examenele luate. Nu m-a interesat sesiunea asta... Am invatat doar ce mi-a placut si cat am avut chef. Nu sunt genul tocilarei si nici nu sunt un geniu care sa stie totul dupa ce a citit o data. Ma pierd in visare cand incep sa invat. Imi revin in minte tot felul de ganduri si ma pierd, usor, printre fumuri de tigara si pahare de pepsi, ascultand in surdina melodii vechi, romantice...

Incerc sa ma concentrez si zbor deasupra foilor, ma intind peste ele si ma imbrac in cunostintele ce nu imi vor servi niciodata in viata reala... Ma izolez de lume intre cei patru pereti ai camerei mele. Chem cu gandul figuri din trecut, siluete masculine, ma gandesc la greseli, visez la viitor, ma afund in nestiinta si imi pierd controlul viselor pentru ca adorm...

Sunt o lenesa... As lenevi pana la exasperarea sufletului, pana cand el va dori sa fie readus la viata, atins de suflarea dorului... Uit ca apartin lumii reale...

Zapping

2009-06-03T00:57:00.000+03:00

Nu mai am chef. Am obosit si ma doare fiecare colt al corpului. Noptile pierdute se resimt in cearcanele mele, s-au imprietenit cu expresia fetei mele, se contopesc cu privirea mea. Nu mai spun nimic pentru ca nu mai am ce. Ridic ocazional privirea din calculator si mai ascult cate o gluma in birou. Toata lumea jubileaza, se simte mirosul verii si al vacantei. Toata lumea face planuri... Eu nu am nici un plan... Am vagi idei despre viitor, un viitor nesigur si plin de greutati. Nu imi permit sa imi mai fac planuri. Nu mai le doresc in viata mea. Iau totul asa cum vine.

Ma las trasa de curentul anturajului si las vantul schimbarii sa se instaleze linistit, pe canapeaua unde imi fac analiza sufleteasca, ii pun telecomanda in brate si il rog sa intre unde doreste, in orice program al fiintei mele, sa zappeze calm, o sa ii dau o bere si un pachet de tigari. Ma voi aseza cuminte in spatele televizorului meu obiect al introspectiei mele, dar astfel incat el sa vada ce schimba la mine. Ma voi robotiza, voi avea spasme, dureri cumplite ale inimii, voi lacrima de fericire, ma voi electrocuta cu exteriorul, voi face un dus rece al realitatii si dupa o vreme,cand berea se va termina si tigarile vor fi o amintire in scrumiera, ma voi repezi in prima oglinda sa ma vad. Goala. Eu sa ma vad pe mine, sa vad rezultatul Vantului.

Si daca intarzie sa apara, imi iau un Ventilator. Nu are atata putere ca Vantul, dar ceva poate schimba. Nu este bine sa te multumesti cu substitute, dar nu imi place nici sa ma plictisesc de fericire. Acum m-am plictisit...

M-as lasa hipnotizata pentru a afla viitorul, as plange in hipnoza nebuniei sau as rade, m-as trezi linistita si cu uitarea adanc infipta in suflet...

Pacatul Originar

2009-06-01T23:39:00.000+03:00

Daca ti-as spune un secret, un mare secret care ma apasa si nu ma lasa sa dorm, ce ai face? Oare ai fi atat de puternica incat sa nu spui nimic, nimanui si sa impartim amandoi crucea lui? Stiu ca secretele ies mereu la suprafata in cele mai nepotrivite momente si totul se sfarseste prin vatamari sufletesti ale persoanelor direct implicate. Sunt de esenta tare, draga mea, dar simt nevoia sa te chinui si sa iti impartasesc secretul meu, simt nevoia sa iti distrug somnul dulce noaptea, simt nevoia sa te vad dimineata speriata si obosita, plina de griji, simt nevoia sa vi la mine sa te protejez, sa discutam ore intregi pe marginea secretului ce te leaga de mine.
Da! Draga mea, vreau sa te leg de mine prin acest secret. Vreau sa te chinui prin puterea ce secretul mi-o da, vreau sa ma hranesc cu mintea ta, ce va cauta o cale de scapare, o iesire pentru amandoi, care va incerca imposibilul. Vreau sa te gandesti tu la amandoi, in timp ce eu ma voi gandi numai la mine.
Necuratul are multe fete. Nu realizezi ca nu ai fi fost langa mine acum daca ma cunosteai cu adevarat? Nu pricepi ca totul despre mine este o minciuna ce ma ajuta sa te tin legata de mine?Nu pricepi ca tu vezi doar atat cat vreau eu sa vezi?
Interesul meu este sufletul tau. Interesul meu este sa te las fara nimic, sa te distrug lent si dureros, sa iti testez limitele pana cand vei cadea si vei fi atat de sfasita si in mii de bucati sfasiata.
Nu intelegi draga mea, ca nu ai cum sa ma iubesti, pentru ca sunt predestinat sa te deceptionez?
Acum stii. Ce vei face mai departe?

Primitiv

2009-06-01T18:30:00.000+03:00

E ciudat cum dorinta te modeleaza in fata celorlalti, cum lasi sa se vada exact ceea ce iti doresti si in acelasi timp iti iei cu o mana invizibila lucrul respectiv chiar sub nasul lor. Ei vor crede ca e firesc, doar tu ai cerut asta.

Te plictisesti apoi. Asa cum faci mereu. Cand bifezi inca un lucru de pe lista ta ("wish list", "to do list" numiti-o cum vreti) ajungi la concluzia ca niciodata nu ti-a trebuit cu adevarat. Capriciile se transforma in necesitati, crizele de personalitate in momente teatrale, cuvintele in lovituri de bici, distractia capata un nou sens, pervers intr-o oarecare masura pentru ca nu faci altceva decat sa te joci cu acel lucru pana cand iti cade la picioare.

Apoi razi si treci mai departe. Nu te gandesti nici macar o secunda ca roata se va intoarce impotriva ta. Nu are cum sa se intoarca, nu ai cum sa uiti ca esti la carma ei si ca TIE nu ti se poate intampla niciodata asta. Nepasarea devine cel mai bun prieten. Salvarea nu exista. Degeaba incerci.

Ii spui: "esti cel mai important lucru din viata mea" si incepi sa razi, pentru ca stii ca de fapt tu esti cea mai importanta fiinta. Te acoperi in deziluziile unora, in placerea altora, te admiri si te lovesti singura, esti pe valul slabiciunilor, al mofturilor tale.

Unii vor crede ca duci o viata de vis, altii te vor blama, te vor judeca, altii te vor invidia. Vrei ca un om sa se deschida in fata ta? Simplu. Pune accentul pe el. Subliniaza-i persoana. Ai sa vezi cum se deschide ca o floarea de primvara, bucuros ca cineva ii da atentie. Poti sa il asculti ore la rand si sa nu te intereseze ce zice. Deja il ai de partea ta. Crede ca Tu stii sa il asculti. Dar nu iti pasa.

Il vei mai suna doar de Ziua Copilului sa ii spui "La multi ani!" si poate ca iti va returna telefonul de Craciun. In fond, esti o persoana tare hazlie pentru el.

Nici nu iti dai seama ca de fapt eu iti dau drumul din cusca in care stai. Nici nu esti atat de profund pe cat vrei sa pari, esti chiar... obisnuit! Imi place sa vad cum reactionezi de fiecare data cand mai rasusesc un pic cheia in lacatul ce te tine prizionier. Salbatic. Animalic. Primitiv.

My moon, my man...
http://www.youtube.com/watch?v=X28j4baLy-A&feature=fvst

Espresso

2009-06-01T15:13:00.000+03:00

-Eu...sunt ...
-Batran. -ea il completeaza si ii zambeste incet. El isi fixeaza privirea pe barbia ei, iar cu mainile ii framanta carnea. Dar te plac oricum.

Sunt trei feluri de espresso. Aseara l-am baut pe cel mai slab. Gustul de espresso poate sa dureze ore intregi in gura, papilele pot sa se simta intr-o continua jubilare organica, inima sa pulseze din ce in ce mai repede sangele.

Am gasit un inlocuitor pt celalalt tip de espresso, cel mai puternic.
Este un gin, un gin vechi, cu un buchet ce emana parfum barbatesc,iar in loc de eticheta are cuvinte frumoase impletite.
Ienupar si lamai verzi taiate.
Unul trebuie prelucrat ca sa poate relationa in pahar cu celalalt. Ambele sunt arome puternice, au personalitate, dar care se va lasa prelucrat?

Gheata. Este buna atat timp cat nu o mananci.

-Lumi diferite...
-Mm...

Eu.

2009-06-01T01:27:00.000+03:00

Eu pot sa fac orice. Eu pot sa fiu tu. Te poti trezi intr-o buna dimineata cu mine, noi doi fata in fata si eu sa fiu tu. Nu o sa mai stii ce se intampla. Oare eu sunt tu, sau tu esti tu? Gandeste. Repede. Nu mai este timp. Eu pot sa ma transform in secunda urmatoare. Eu ma pot mula si pe el. Nici nu ai idee cat de usor imi este sa te fac sa visezi, sa te rup de toti, apoi sa te trantesc in groapa realitatii. Te-ai murdarit de groaza. Ti-e groaza? De mine? Daca nu stii sa te joci, ce sa iti fac eu?
Te invit langa mine. Lasa-ma sa te mint, un pic. Atat de putin cat sa te fac sa crezi ca eu sunt el. Ce zici? Reusesc? Sunt un actor bun. Un fin psiholog. Mi-am dat seama ce iti doresti, iti patrund in minte si ma joc , un pic. Stiu ca si tie iti place. Nu fi naiva. Poti mai mult. Astept sa imi zici ceva, orice. Cine sunt?
Am fost destul si voi fi si mai mult. Nu te juca daca nu rezisti.
Ofera-mi anii tai, iti ofer minciuna din ei.
Ofera-mi buzele tale, iti ofer tremurul de furie cand vei afla.
Ofera-mi ochii tai, iti ofer ura ce se va simti in ei cand ma vei vedea.
Ofera-mi ... orice, iti voi oferi contrariul.

Ciudat. Totul este previzibil. Esti previzibila. Eu nu.

Simbioza matasii

2009-05-31T23:54:00.000+03:00

Canapeaua era desfacuta. Nu parea foarte comoda dar ea se obisnuise cu duritatea aproape masculina a colturilor si cu forma neregulata a cotierelor. Era un miros ciudat in incapere, de piele arsa si menta proaspata. Piele arsa de soare, de atingeri, plimbari ale mainilor pe cararile coloanei vertebrale.
Lenevea pe canapeaua veche, clipind rar din genele rimelate puternic. Creionul ii era intins si nu iti puteai da seama daca a plans sau pur si simplu si-a trecut mana pe la ochi dintr-o greseala adolescentina. Ele, adolescentele sunt frumoase fara machiaj, libere in miscari. Dar nu mai e adolescenta.
E nechibzuita cateodata, poate prea realista in alte situatii. Acum e doar latenta. Fiinta ei este inghetata, sta sa se sparga in mii de bucati, o ustura realitatea si isi pune sentimentele, migrenele, reusitele, deceptiile intr-un malaxor, pana nu mai ramane nimic din ele. Isi plimba mana prin parul ondulat si lung, il priveste cum i se revarsa pe umerii goi. I se pare ca e frumoasa. Se simtea frumoasa. Se ridica brusc iar halatul din matase aluneca de pe ea. Parea o lumina in umbrele camerei. Se duce la fereastra si o deschide, se invaluie in aerul parfumat de tei.
E intoxicata de jocul noptii trecute. Inca lancezeste camasa lui aruncata.
Ii aude pasii. Se imbraca repede si ia perna in brate, perna lui.
O priveste inmarmurit. Vantul batea usor in geam. Ceasul de pe perete ticaia. Halatul ei de matase nu fosnea, avea un cantec sur al inimii ei. Oare a plans sau pur si simplu ochii ei sunt mereu atat de frumosi si tristi? Are pielea prea alba. Si o cicatrice pe coapsa stanga. E la vedere. Respira repede. Oare are emotii? Nu. Trebuie sa renunte. Este o femeie ca oricare alta. Si ea poate rani. Mai bine acum...
Se repede spre el si il saruta puternic. Se agata de el, devine simbiotul lui. Il imbraca cu trupul ei, topesc aerul in rasuflarea lor. O indeparteaza .Ii apuca incheieturile, i le saruta apoi o impinge spre pat. O strange puternic de maini si ii spune printre dinti:Nu o sa ma mai vezi, niciodata!
S-a smucit din stransoare. L-a rugat cu ochii, s-a incordat ca o pisica si a scancit usor... pt ultima oara...

Matasea halatului nu s-a inteles niciodata bine cu alte tipuri de textile. Mereu pretentioasa, mereu superioara, mereu fina, cu un fosnet ascuns al senzualitatii, mereu transparenta, mereu in cautare de brize calde, ce ar putea sa o poarte spre alte matasuri. Ca o ultima sfortare, rupandu-se de idealismul ei, incearca sa se apropie de camasa alba din bumbac. Bumbacul a zgariat-o. A luat-o cu el la soare, i-a distrus culorile ca apoi sa ii faca dusuri reci prin care tesatura i-a fost rarita. Acum nici ea nu mai este perfecta. Acum ea... este agatata in scoici pe malul marii si vise in timpul noptilor de mai...

Ploaia

2009-05-04T21:56:00.001+03:00

Pot simti ploaia. De la distanta cum se apropie. Norii, ii simt cum ma apasa. Aerul devine nelinistit si eu ma pierd. Ma pierd pe strazi pietruite, pe strazi unde copii mediteraneeni s-au pierdut candva, sau poate doar s-au jucat pititea. Balustrazi cu flori asteapta picaturile de vara, eu astept baltocile cu apa calda, sa sar in ele si sa rad in sfarsit.
Se lasa asteptata, ma las curtata de ea. Deja simt o picatura cum se aproprie cu o viteza de neimaginat, ma loveste pe obraz. Nu e ploaia, sunt eu. Dar va veni si ea.